Alina Marinescu

Violenţa în familie o crimă împotriva persoanei şi societăţi decembrie 8, 2009

Conform statisticilor Poliţiei din RM, în fiecare săptămînă o femeie este victima violenţei în familie. Statisticile arată că, de la începutul anului 2009, numărul infracţiunilor în familie atestă o majorare faţă de perioada analogică a anului trecut, situaţia în acest domeniu rămânând a fi tensionată.

Or, societatea noastră este dominată de violenţă, studii întregi fiind dedicate analizei acestui fenomen, specialiştii încercând să determine cauzele şi soluţiile acestui flagel atât de răspândit în civilizaţia noastră. Nici o formă de violenţă nu poate fi acceptată, însă cea mai grea de controlat sau de prevenit e violenţa în familie. La momentul actual în RM există multă violenţă nu numai în stradă, dar cu părere de rău şi în familie. În cele mai multe cazuri cad pradă vehemenţei femeile. Violenţa domestică, o alăturare de cuvinte uşor ciudată, a început să fie cunoscută în tot mai multe familii. Cu toţii am auzit de femei maltratate de soţi, de mame bătute de fii lor sau, de ce nu, de nevestele care îşi lovesc partenerii de viaţă. Ca urmare a violenţei în cadrul familiei, în primele patru luni ale anului curent au fost comise 16 infracţiuni (7 omoruri şi 9 vătămări corporale grave). O analiză permanentă asupra motivelor acestor crime arată că, practic, în toate cazurile, tragediile au avut loc spontan şi că au avut loc drept urmare a relaţiilor ostile existente. Printre cele mai frecvente cauze se numără şi: condiţiile de viaţă dificile, situaţia financiară precară, şomajul, alcoolismul, ş.a. Actualmente la evidenţa poliţiei se află 4 163 de scandalagii familiali, pe parcursul primelor luni ale anului şefii de post şi inspectorii de sector din teritoriu au examinat 770 de petiţii cu probleme de violenţă în relaţiile de familie, fiind documentaţi 516 contravenienţi.

Devenită cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului, violenţa împotriva femeilor continuă să fie întâlnită în fiecare ţară şi cultură. În medie, cel puţin una din trei femei este bătută, obligată să facă sex sau supusă altui abuz de-a lungul vieţii. Deşi majoritatea societăţilor condamnă violenţa împotriva femeilor, realitatea este deseori ascunsă sau trecută cu vederea. Următorul caz vine să confirme cele spuse . Elena P. este victima unei agresiuni fizice. N-am ezitat şi am întrebat-o ce s-a întâmplat.  „Am fost bătută şi jignită de soţul meu. Acum aştept să intru şi eu la medicul de familie”. „A mai dat în mine, dar nu ca acum. Nu este alcoolic. Dar a venit enervat din oraş. La bucătărie am început să discutăm… eram cu băieţelul de 2 ani în braţe. I-am reproşat că prea mult umblă pe drumuri. El s-a sculat şi m-a început a lovi cu palmele şi pumnii peste faţă. Copilul a început a plânge. S-a speriat foarte tare. Acum pentru dânsul am venit la spital, fiindcă tresare noaptea prin somn”. „Nu am făcut plângere la poliţie, mi-e şi frică parcă… mi-e milă de copil că nu va avea tată dacă divorţez” avea să-mi spună cu lacrimi în ochi, Elena P. În ultimii ani, societatea civilă a încercat să atragă atenţia asupra acestui fenomen, sperând că cineva, undeva, cândva, va lua măsuri. Însă în continuare prea multe femei preferă să tacă şi să înghită zi de zi certuri,  scandaluri ori bătăi doar că ,,aşa-i viaţa”.

Totuşi apare umila întrebare, de ce în societatea noastră abuzul sexului feminin este mult prea uşor acceptat? Evident, din simplu motiv că majoritatea populaţiei nu este bine informată privind violenţa în familie. Mulţi afirmă că au auzit despre fenomenul dat, însă nu ştiu pre multe detalii despre această problemă. Astfel în urma unui studiu realizat de Compania SRL, pentru centru internaţional ,,La Strada”  în anul 2007, majoritatea respondenţilor ce afirmă actualitatea fenomenului de violenţă în RM locuiesc în municipiul Chişinău (60%), fiind urmaţi de cei din raionul Cahul (47%), iar cei din municipiul Bălţi fiind cel mai puţin informaţi despre violenţa în familie (37%).

Cea mai obişnuită formă prin care trec femeile, este cea fizică, la care sunt supuse de partenerii de viaţă. Totuşi violenţa poate fi şi de ordin psihologic. Dintre alte tipuri de violenţă sunt violenţa verbală şi sexuală.

Violenţa împotriva femeilor nu e cauzată doar de  sărăcie , consum de alcool, educaţie    scăzută, temperament coleric, studiile în domeniu au demonstrat sistematic că violenţa are loc în orice mediu intelectual sau financiar, de la cele mai sărace familii, pînă la cele afluente, de la persoane cu studii primare, la studii postuniversitare, nefiind determinată direct de consumul de alcool. Or, articolul 3 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”, fapt pentru care autorităţile publice trebuie să ia măsuri eficiente pentru a proteja femeile împotriva violenţei. Este important ca orice caz de abuz al femeei să fie semnalat în primul rînd poliţiei, urmat de psiholog, rude şi prieteni, medic şi centre specializate.                                                                                                                                                   Actele de violenţă împotriva femeilor constituie un atac la demnitatea lor. Ca urmare a acestui fenomen femeile îşi devalorizeză potenţialul şi abilităţile, fiind paralizate de temeri legate de siguranţă, securitatea personală, în familia comunităţilor în care cu toţii trăim, ori în afara ei. Majoritatea din ele sunt marginalizate în societate şi ţinute departe de zona decizională care determină dezvoltarea.

Fiecare din noi este un actor complice la perpetuarea unui sistem social pe care il recunoaştem ca incorect, nedrept, abuziv pentru o parte din membrii săi. Nu există martori inocenţi vizavi de abuzuri, violenţă şi agresiune. Fiecare din noi are datoria de a se informa şi acţiona vizavi de această problemă, cu atît mai mult că violenţa are un efect devastator asupra vieţii femeilor şi asupra societăţii în ansamblu.